CUSCOGLIULELLE (Les feuilles mortes)



O quantu bramu chè tù t’arricordi
Di ‘ss’albe nate da l’amicizia
À quelli tempi l’ore andavanu belle
Ore di mele è di sole à divizia
Centu mila sò e cuscogliulelle
Sai, ùn mi ne sò scurdatu
Centu mila sò e cuscogliulelle
È vanu appese à li ricordi
Purtati da a zilifrina
Duv’ella more a statina
Perchè chì mi ne scurdaria
Di ‘sse rime chè tù dicia

Hè u cantu di a sumiglia
Eiu è tù d’amore spartu
Eramu dui à piglia, piglia
Eiu è tù d’amore spartu
Ma l’amore torna fulena
À passi ciatti, senza fracassu
E l’onda arruba à a rena
A vistica di u to passu

Centu mila sò e cuscogliulelle
È vanu appese à i ricordi
Ma u mi’ amore ùn vole dà si à elle
È ride sempre di i nostri accordi
Eri per mè dolce è pò cusì bella
E t’aghju in core tal’un’eterna stella
À quelli tempi a vita era gradita
In celu u sole sapia e calmane
È tu ne era a mio dea
Ma chì primura ‘ss’ore vane
Chì ribomba in l’alma meia
A to canzona à l’infinita

Hè u cantu di a sumiglia
Eiu è tù d’amore spartu
Eramu dui à piglia, piglia
Eiu è tù d’amore spartu
Ma l’amore torna fulena
À passi ciatti, senza fracassu
E l’onda arruba à a rena
A vistica di u to passu

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire