l' Antica Surgente
Eranu linde l’onde di l’antica surgente
Quandu in l’alte sponde s’ascundianu ghjente
Chì e bocche quassù chì a machja invade
Cunniscianu stonde di canti è di risate
Sapianu i poghji l’adore di u granu
Quandu nentru à i forni ci cucianu pane
È chì ‘sse valle triste divintate vichjeti
Eranu culurite d’immensi castagneti
Oghje sò silenziosi è spenti i fuconi
Abbandunati i chjosi è chjosi i casoni
È e strette diserte stanu addurmintate
Aspittendu l’offerta di u sole d’estate
Ma in l’altu pascile tacculatu di biancu
Un fiore veranile à l’alba si spalanca
È saranu vindimie è cugliere tremende
Chì ‘ssu raghju di sole à l’avvene si stende
Ci porta a sperenza di l’orti sulchighjati
È posti in abbundenza à frutti inzuccarati
Ci porta u calore d’un paese à sulana
Quandu aostu bolle in cor’di a calmana…
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire