l' Antica Surgente


Eranu linde l’onde di l’antica surgente
Quandu in l’alte sponde s’ascundianu ghjente
Chì e bocche quassù chì a machja invade
Cunniscianu stonde di canti è di risate

Sapianu i poghji l’adore di u granu
Quandu nentru à i forni ci cucianu pane
È chì ‘sse valle triste divintate vichjeti
Eranu culurite d’immensi castagneti

Oghje sò silenziosi è spenti i fuconi
Abbandunati i chjosi è chjosi i casoni
È e strette diserte stanu addurmintate
Aspittendu l’offerta di u sole d’estate

Ma in l’altu pascile tacculatu di biancu
Un fiore veranile à l’alba si spalanca
È saranu vindimie è cugliere tremende
Chì ‘ssu raghju di sole à l’avvene si stende

Ci porta a sperenza di l’orti sulchighjati
È posti in abbundenza à frutti inzuccarati
Ci porta u calore d’un paese à sulana
Quandu aostu bolle in cor’di a calmana…

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire